Antropologie performativă. Cazul ghetoului Pata Rât [Adi Dohotaru]

Rezumat

Eseul despre locuirea și munca din Pata Rât, în apropierea gropii de gunoi a orașului Cluj, propune o tehnică de abordare a drepturilor omului, în speță a discriminării rasiale prin segregare ghetoizată, la intersecția dintre cercetarea prin acțiune participativă (Participatory Action Research), activismul cetățenesc și arta performativă.

ESEU PERFORMANCE SPAREX_AD

Tehnica trans-disciplinară a antropologiei performative avute în vedere într-o definiție laxă încearcă să echilibreze activismul cetățenesc informal sau instituțional susținut de un discurs moral al drepturilor omului (asumat instituțional pretutindeni, însă doar la nivel declarativ), cu investigația academică angajată în comprehensiunea faliilor dintre limbajul drepturilor și inegalitățile economice sistemice (pentru a înțelege impactului scăzut al civismului militant) și arta spectaculară cu mesaj socio-politic (ca modalitate de dezinhibare și încurajare a participării cetățenești într-un mediu politic relativ pasiv în comparație cu alte state ale UE). Deși se bazează în principal pe mărturii din Pata Rât, eseul are la bază câteva zeci de interviuri și întâlniri informale cu rezidenți în așezări informale, activiști pentru drepturile omului, funcționari și politicieni locali din Cluj, Ploiești, Călărași, Miercurea Ciuc și Târgu Mureș în intervalul 2011-2013, majoritatea interacțiunilor fiind realizate în cadrul proiectului SPAREX. Antropologia performativă la care mă refer înțelege performance-ul într-un sens mai restrâns decât utilizarea sintagmei în studiile culturale, așa numitul performative turn din discipline extrem de diversificate de la teatru la arheologie. În acest sens, performance-ul este un act artistic trans-disciplinar, o punere explicită în scenă ce îmbină teatrul forum, coregrafia, dansul, cântecul, manifestația stradală etc., fără a fi perceput că ar fi vreuna dintre aceste discipline, punere în scenă care se bazează, desigur, pe o documentare antropologică prealabilă.

Etnografia multi-perspectivală SPAREX [Enikő Vincze]

Aprecieri sintetice asupra rezultatelor muncii de teren derulate în comunități de romi

Între februarie și noiembrie 2012, în cadrul WP2 al proiectului SPAREX [multi-sited ethnography conducted by the means of participant observation and in-depth interviews within communities subjected to ghettoization in five urban localities from Romania] am înregistrat mai mult de o sută de interviuri semi-structurate, am realizat observații repetate și am avut nenumărate discuții informale individuale și/sau în grup în “comunități” de romi din cinci orașe mijlocii și mari ale României. Acest articol prezintă sumar locațiile cercetării, tipurile de locuire defavorizată identificate, precum și tipologia proceselor de formare a spațiilor locative marginalizate. Pe baza contextualizării acestor date locale, articolul sintetizează cauzele structurale ale formării spațiilor de locuire marginalizate și formulează câteva concluzii cu privire la segregarea spațială ca manifestare și cauză a excluziunii sociale.

 etnog multi-persp_com romi_sumar_vincze

 

Remarks on the SPAREX multi-sited ethnography [Cătălin Berescu]

Though narratives are mainly regarded as diegesis, the main part of the work of a researcher concerned with urban planning policies consists of a periegesis. That involved multiple visits to the ghettos, their surroundings and a general inspection of the neighbourhoods with a potential to host illegal settlements, rundown housing or scattered families living in difficult conditions (garbage ramps, abandoned industrial sites, major railway tracks surroundings).

The interviews were collected with the main purpose to reconstruct the urban history of the areas, their establishment, development and their functional relation with the city. For this reason I tried to identify people with a longer history of living in the area. Spatial schemes were sketched and they will serve for the production of general maps of the Roma neighbourhood identified.

Remarks multi-sited ethnography_berescu

Csíksomlyói roma közösség családfája [Hajnalka Harbula]

Bevezető

 A SPAREX projekt egyik komponensét egz többszempontú etnográfiai kutatás képezte. Kutatócsapatunk Kolozsvár, Marosvásárhely, Csíkszereda, Ploieşi  és Călăraşi marginalizált közösségeiben, valamint ezen közösségek állami intézményeiben végzett terepmunkát. Csíkszeredában több olyan közösséget azonosítottunk, ahol rossz lakhatási körülmények között többé-kevésbé szegregáltan elsősorban romák éltek. Bizonyos esetekben, mint amilyen például a Tavasz utca esete is, a családokat a városvezetés lakoltatta ki és helyezte át a város elszigetelt és szennyezett részére. Szögesdrót kerítéssel elzárt területen laknak a városi szennyvíztisztító telep szomszédságában.

Más esetekben, például a csíksomlyói roma közösség esetében, ők azon a helyen alakultak  nagycsaláddá, ahol ma is találtuk őket. Ennek a családnak a központi figurája az a házaspár, aki a városhoz közeli munka vonzáskörének köszönhetően önkéntesen telepedett itt le az 1950-es évek második felében.

Csíksomlyó ad otthont a csíksomlyói Ferences Rendi Kolostornak, és templomnak, amelyik a magyar nyelvterületen az egyik legjelentősebb búcsújáró hely. 1959-ig önálló község, majd Csíkszereda egyik, az észak-keleti részen elhelyezkedő kerülete. Ma a város egyik elit lakónegyede valamint több turisztikai szolgáltatást nyújtó panzió színhelye.

IMG_0049Az itteni roma közösség némiképp integrált somlyó közösségébe, egy patak és egy szántóföld azonban elválasztja a várostól és a lakónegyed többi részétől.

A roma és magyar nyelvet beszélő, itteni letelepedésük idején (az 1950-es években) fiatal asszony 14 gyereknek lett az édesanyja (akik közül egy meghalt), ma tucatnyi leszármazott déd- és nagyanyja. Ő a családi roma-telep közepén található, tulajdoni lappal rendelkező régi kunyhóban lakik. Ennek a tulajdoni lapnak a hozadéka, hogy a több generáció által felépített fa házikókban van elektromos áram. Az eredeti ház jobb és bal oldalán, de átellemben is az első kunyhóval számos fából készült ház áll, amelyek egy részét francia humanitárius segítséggel építettek. Az ott élő emberek Csíkszereda különböző negyedeiben gyűjtött ócska-vas és műanyag palackok eladásából szerzik jövedelmüket. Egyes családok lovakkal és szekerekkel  is rendelkeznek, bár az ezzel való közlekedés egyre nehézkesebbé válik a városban. A gyerekek a somlyói ú.n. „cigányiskolá”-ba járnak. A közösség egyetlen vízforrással rendelkezik. A házakat fával fűtik. IMG_0085

 

 

 

 

Az alábbi dokumentum ennek a családi telepnek a vázlatos történetét mutatja. A geneológia fényképeket és magyar nyelven rögzített elbeszélő interjúrészleteket tartalmaz.

sumuleu_csiksomlyo

 

 

ARBORELE GENEALOGIC AL COMUNITĂȚII DE ROMI DIN ȘUMULEU CIUC 

Introducere

Unul dintre componentele proiectului SPAREX a fost cercetarea etnografică multiperspectivală. Echipa noastră a derulat munca de teren în orașele Cluj, Târgu Mureș, Miercurea Ciuc, Ploiești și Călărași în comunități marginalizate, precum și la instituțiile publice din aceste localități. În orașul Miercurea-Ciuc am identificat mai multe arii socio-spațiale locuite în majoritate de persoane de etnie romă, caracterizate de locuire săracă și mai mult sau mai puțin segregată. În unele cazuri, cum este strada Primăverii, familiile au ajuns la periferia izolată și poluată a orașului în urma evacuării și relocării lor de către primăria orașului. Ei stau într-o arie îngrădită de un gard din sârmă ghimpată, în imediata vecinătate a stației municipale de epurare.

În alte cazuri, cum este cel al comunității de romi din Șumuleu Ciuc, aceasta s-a format în locația unde am găsit-o acum ca o familie extinsă. Miezul acestei familii îl constituie un cuplu care, fiind în căutarea unui loc de muncă în apropierea orașului, s-a stabilit aici în mod voluntar în a doua parte a anilor 1950.

Șumuleu Ciuc găzduiește Mănăstirea Șumuleu, unul din cele mai importante locuri de pelerinaj ale secuilor. Înainte comună separată, din 1959 a devenit cartier integrat în orașul Miercurea-Ciuc, constituind periferia de nord-est a acestuia. Azi este unul din zonele rezidențiale de elită al orașului și locația  mai multor pensiuni turistice. Comunitatea de romi este oarecum integrată în cartierul Șumuleu, ea fiind totuși separată de restul orașului și cartierului de un pârâu, respectiv de un câmp arabil.

Femeia romă vorbitoare de limbă romani și maghiară, tânăra din anii 1950, a devenit mamă a 14 copii (dintre care unul a murit între timp), azi fiind bunică și străbunică la zeci de descendenți. IMG_0078Ea trăiește în baraca veche din mijlocul coloniei familiale. În dreapta și în stânga, dar și vizavi de bordeiul vechi, care de altfel are acte de proprietate și  pe această bază și conexiune la curent electric, multiplele generații de tineri și-au ridicat căsuțele lor din lemn, unii dintre ei fiind ajutați de un sprijin umanitar din Franța. Oamenii trăiesc din colectare de fier vechi și peturi adunate de prin cartierele orașului Miercurea-Ciuc. Unii dintre ei au căruță și cai, dar circulația cu căruța devine tot mai imposibilă. Copiii frecventează așa numita „școală a țiganilor” din Șumuleu. IMG_0016

Comunitatea are o singură sursă de apă. Casele sunt dotate cu sobe pe lemne de foc.

 

 

Istoria acestei colonii familiale de romi este prezentată în documentul de mai jos sumar prin metoda arborelui genealogic, în particular prin fotografii și fragmente din narativele personale înregistrate în limba maghiară cu ocazia interviurilor noastre.

sumuleu_csiksomlyo

Luzării tranziției. Lumea lui Doamne ajută! [Adi Dohotaru]

LD este româncă, are 55 de ani, 5 copii, un soț bolnav și patru clase. Asemenea altor sute de mii de lumpeni – romi, români și unguri – din marile orașe ale țării, trăiește precar din colectarea PET-urilor. Când am intervievat-o locuia într-o colonie, denumită ironic Dallas, în apropierea gării de vest a Ploieștiului. Ultima dată când am trecut cu trenul prin Ploiești așezarea a fost rasă de autorități, iar cei 40 de locuitori ai ghetoului evacuați. Bănuiesc că evacuarea s-a produs în urma morții prin asfixiere a unui tânăr care săpa pentru fier vechi conducte de gaz în apropierea barăcilor, pământul surpându-se peste el.

Primarul nu a putut-o ajuta pe tanti Lidia cu o locuință socială pentru că nu are un serviciu stabil. Regretă vremurile de dinainte de ’89 când lucra la CAP, avea o slujbă sigură și un acoperiș deasupra capului. Ca mulți alți oameni pe care i-am intervievat în ghetourile în formare ale României, a ajuns să locuiască în așezări informale după ce au fost de-proletarizați și și-au pierdut locurile de muncă în anii ’90, în urma proceselor de privatizare prin dezindustrializare și desființare a cooperativelor agricole. Cât timp povestisem îmi vorbea pe un ton tânguitor, în care orice urmă de revoltă dispăruse. Spera să aibă noroc de la Dumnezeu pentru ca ea și cei patru copii și familiile lor care trăiau în cocioabe în Dallas să își găsească de lucru și să primească o locuință socială de la primărie. Interviu femeie Dallas Ploie_ti Continue reading

Pata Rât. Sau cum au ajuns ecologiștii de nevoie mizeria orașului lor [Adi Dohotaru]

Pata Rât, din apropierea Clujului, este cel mai mare ghetou din Europa din jurul unei rampe de gunoi. 1.500 de oameni trăiesc în patru comunități distincte, pe dealul de lângă groapă, în Dallas, la Colină și pe strada Cantonului Fără Număr. O parte au fost evacuați de autorități, alții au venit în căutarea unui loc de muncă pe rampă.

„Am parcurs o nouă etapă care ne apropie de momentul implementării efective a noului sistem de management al deşeurilor. Avem convingerea că vom reuşi, până la momentul iulie 2010, să finalizăm lucrările, iar clujenii să beneficieze de acest serviciu”, afirma optimist preşedintele Consiliului Judeţean Cluj, Alin Tişe, în septembrie 2009. Însă de atunci groapa de deșeuri funcționează ilegal, peste capacitatea admisă de lege, după cum recunosc autoritățile. Iar până la deschiderea noului depozit de colectare selectivă, gunoaiele vor fi descărcate la Pata Rât. Continue reading

Landfill: Space of advanced and racialized urban marginality in today’s Romania [Enikő Vincze]

Abstract

The article describes urban marginality in Cluj (Romania) as it has developed in recent years and has transformed the town’s landfill into an inhabited area that hosts today approximately 1500 persons. To that end, the present article builds on experience gained by the author, as she has been involved in local civic activism against segregation (www.gloc.ro) and in research concerning spatialization and racialization of social exclusion (www.sparex-ro.eu). Regarding theoretical assumptions, this article builds on analytic frames elaborated by Loïs Waquant and Susan J. Smith. Socialist state transformed Roma in Romanian workers since it subjected them to general policies regarding socialist economic growth, a process bearing heavy impact on Roma housing, too. During post-socialist transition in the 1990s (informed by ideologies of democracy and marketization) and later in an era of triumphant neoliberalism (that extended the market principle into every dimension of social life), assimilationist policies of former socialist regimes have been gradually replaced by racializing policies. Seen in the wider Romanian context of post-socialist transformations, Roma racialization is a particular technology that racializes processes of de-proletarianization and de-universalizes Romanian citizens of Roma origins. Anti-gipsy racism becomes an important building block of neoliberalism. Anti-gypsy racism legitimizes neoliberalism and its actions by defining Roma and non-Roma relations as a relation of (inborn) difference and not one of inequality produced by in-built systemic power hierarchies. Consequently, it interprets residential segregation as outcome of this difference, presumably biologic and cultural in the same time, and reduces possible solutions to a process of transforming marginal people into individuals who are able to meet the requirements set up by neoliberal ways of living without amending it. Meanwhile, residential segregation makes advanced marginality more isolating, multiplies deprivations, erodes social capital and human dignity, and creates extreme instances of human suffering.

landfill Cluj_advanced marginality_2012

Rampa de gunoi: spațiul marginalității urbane avansate rasializate în România de azi [Enikő Vincze]

SUMAR

Articolul descrie evoluțiile marginalității urbane clujene care au condus la formarea unei zone a locuirii în spațiul de pe rampa de gunoi municipală găzduind azi circa 1500 de persoane. Cu acest scop se bazează pe experiențele autoarei dobândite prin implicarea în activismul civic local anti-segregaționist (www.gloc.ro), precum și prin cercetarea despre spațializarea și rasializarea excluziunii sociale (www.sparex-ro.eu), iar în ceea ce privește premisele teoretice, pe schema analitică a lui Lois Waquant, respectiv pe cadrul analitic elaborat de Susan J. Smith. După ce – în contextul subordonării acestui proces programului de creștere economică socialistă – romii au fost transformați în muncitori români; cu efect asupra domeniului locuirii – de-a lungul schimbărilor post-socialiste ai anilor 1990 (susținută de ideologia tranziției spre democrație și marketizare) și în perioada triumfării neoliberalismului (extinderii principiului pieței asupra tuturor domeniilor sociale) –, asimilaționismul a fost înlocuit treptat de politica rasializării romilor. Privit în contextul larg al transformărilor post-socialiste românești, rasializarea romilor este tehnologia specifică prin care se realizează de-proletarizarea sau de-universalizarea cetățenilor români de etnie romă. Rasismul anti-țigănesc devine o verigă importantă a neoliberalismului, legitimându-i acțiunile în termenii raportării la relația dintre romi și neromi ca la o relație a diferenței și nu a inegalității produse de ierarhiile de putere aferente sistemului. În urma acestui demers, segregarea rezidențială ajunge să fie interpretată ca un rezultat natural al acestei diferențe presupus prescrise atât biologic, cât și cultural; soluția la ea se imaginează drept ca un proces al transformării celor marginalizați în indivizi capabili să corespundă cerințelor regimului de viață neoliberal, fără schimbarea acestuia; în timp ce locuirea segregată continuă să adâncească marginalitatea avansată, cronicizând deprivările multiple, erodând capitalul social și demnitatea celor afectați, și creând instanțele cele mai extreme ale suferinței umane.      Continue reading

Zidurile rasismului și “eliminarea pungilor de sărăcie” [Enikő Vincze]

Acţiunea de relocare a comunităţii rome din pungile de sărăcie în locuinţe de necesitate, unde au condiţii de trai decente, va continua… Avem de partea noastră legislaţia în vigoare, dorinţa băimărenilor care aşteaptă de 20 de ani ca legea şi ordinea să fie impuse în oraşul nostru, dar şi acceptul romilor care ocupă abuziv domeniul public şi îşi doresc condiţii mai bune de trai.”  (Primarul Municipiului Baia Mare, Cătălin Cherecheş: Informare publică din 12 iunie 2012).

Modul în care primarul din Baia Mare defineşte problema locuirii sărace şi a formării unor zone rezidenţiale urbane segregate, precum şi „soluţiile” pe care le găseşte sunt manifestări concrete ale unei paradigme social-economice şi culturale mai largi, pe care o vedem practicată de către autorităţi publice şi susţinută de un sentiment popular anti-ţigănesc în mai multe oraşe din România. Acest model se înscrie în registrul programului politic neoliberal al cărui factor constitutiv este, printre altele, şi rasismul. Continue reading